Și uite cum plouă la Chicago,
Destinele par trase la indigo
Am sufletul pătat de dâre maro
Te rog să nu mă cauți, nu mă găsesc nici eu.
O piesă monotonă mai ascult la radio
Și o voce chinuită într-un studio
Și ploaia cade peste străzi în ritm adagio
Dar nu e încă timpul, nu-mi spune adio.
Și cât să plouă chiar si la Chicago
Încet-încet se spală dârele maro
Și ies în stradă fiindcă nu am încotro
Te rog să mă cauți, acum sunt iarăși eu.
My Poetic Personality 
Leave a comment